Unguentul de sunătoare este descris începând cu manuscrisele lui Galenus, unul din părinții farmaciei, fiind cunoscut încă din Antichitate pentru numeroasele sale proprietăți.
Substanța activă a sunătoarei este de de culoare roșu-brun fiind numită hipericină, care se poate uşor observa datorită culorii, atunci când se prepară alifia din sunătoare.
Unguentul de sunătoare este antibacterian, antiviral, antifungic, antinevralgic şi cicatrizant şi se recomandă în arsuri solare, arsuri de gravitate mică sau medie, înţepături, escare, alergii ale pielii (prurit, usturime), ulcer varicos, hemoroizi, abcese, zona zoster, gută, sciatică, lumbago (dureri de spate), nevralgii şi reumatism.
Pe cale externă poate fi folosit ca și cosmetic pentru tratarea tenului uscat şi sensibil, a tenului ridat sau pentru acţiunea tonifiantă a pielii.
Pentru prepararea alifiei de sunătoare aveți nevoie de următoarele ingrediente :
-4 lingurițe de pulbere de sunătoare
-un pachet de 250g de unt clarifiat sau untură nesărată
Florile de sunătoare trebuie spălate bine, apoi se pun la uscat pe o hârtie într-un loc bine aerisit şi lipsit de praf. Inflorescenţele uscate de sunătoare se mărunţesc în piuă sau cu râşnița electrică de cafea.
Se iau patru linguri de sunătoare mărunţită care se pun într-un vas şi se toarnă deasupra unt clarifiat încins (cantitatea obţinută dintr-un pachet), amestecându-se apoi bine, până ce compoziţia se răceşte, după care se lasă vreme de 7-8 ore la frigider.
Se pune apoi vasul în care s-a făcut amestecul la foc mic şi se aşteaptă până îşi recapătă consistenţa lichidă, după care se filtrează totul prin tifon, obţinându-se un unguent cu tentă roşiatică, care se va păstra la frigider în recipiente mici neapărat acoperite cu capac.
Pentru sporirea efectului calmant este bine să se adauge 8-9 picături de ulei esenţial de mentă, şi se amestecă bine fiindcă uleiul de mentă este volatil.
Administrare: Se aplică local în strat subţire de 2-3 ori pe zi, la nivelul zonelor afectate.