Cum îți afectează creierul consumul de zahăr?

Imaginați-vă platouri pline cu prăjituri, dulciuri, bomboane, biscuiți. Vi se face poftă? Salivați? Te-ai întrebat vreodată de ce se întâmplă acest lucru? Ce este acel “ceva” care îî spune creierului tău să nu reziste la dulciuri?

Cum îți afectează creierul consumul de zahăr?

Zahărul este un termen general folosit pentru a descrie o clasă de molecule numite carbohidrați, din multe mâncăruri și băuturi.
Glucoza, fructoza, zaharoza, maltoza, lactoza, dextroza și amidonul sunt, toate, tipuri de zaharuri. La fel și siropul de porumb cu conținut ridicat de fructoză, sucul de fructe, zahărul brun, și mierea. Zahărul nu e numai în bomboane și deserturi, el e adăugat și în sucul de roșii, în iaurt, în fructele deshidratate, sau în batoanele de musli. Zaharurile sunt peste tot și este important să întelegem cum ne afectează ele creierul.

Ce se întâmplă când el ajunge pe limbă? Te face consumul unei mici cantități de zahăr să-ți dorești mai mult?

Iei o înghițitură de cereale. Glucidele conținute în acestea, activează receptorii gustului dulce de pe limbă. Acești receptori trimit un semnal la trunchiul cerebral, și de aici se ramifică în întreg creierul. Gusturile sunt procesate de diferite zone ale cortexului cerebral: amar, sărat,dulce. De aici semnalul activează sistemul de recompensă al creierului. Acest sistem este alcătuit dintr-o serie de “căi” electrice și chimice, din zone diferite ale creierului. E o rețea complicată, dar răspunde la o singură întrebare subconștientă- să fac asta din nou? Acel sentiment călduț, neclar pe care îl ai când guști prăjitura de ciocolată a bunicii!

Acela este sistemul de recompensă care spune- “mmm, da”! Și nu e activat doar de mâncare. Socializarea, iubirea, sunt doar câteva exemple de lucruri sau experiențe care activează și ele sistemul de recompensă. Dar supraactivarea acestui sistem declanșează o serie de evenimente nefericite: pierederea controlului, poftă, toleranță scăzută la zahăr.

Dar să ne întoarcem la înghițitura de cereale. Ea călătorește până la stomac, și în cele din urmă la intestine, unde și aici se găsesc receptori ai zahărului. Nu sunt papile gustative, dar trimit semnale, transmițându-i creierului că ești sătul, sau că organismul tău ar trebui să producă mai multă insulină, care să anihileze zahărul pe care îl consumi în plus. Moneda de schimb a sistemului de recompensă e dopamina, o substanță chimică și un neurotransmițător important.

Există mulți receptori ai dopaminei în creier, dar aceștia nu sunt distribuiți în mod egal. Anumite zone conțin grupuri dense de receptori, iar aceste “puncte fierbinți” de dopamină fac parte din sistemul de recompensă.

Zahărul mai face ca dopamina să fie eliberată, deși nu atât de violent ca în alte cazuri. Iar zahărul e rar între mâncărurile care induc dopamina. Brocoli de exemplu, nu are niciun efect, ceea ce explică probabil de ce e greu să-i faci pe copii să-și mănânce legumele.

Vorbind de mâncare sănătoasă, să spunem că îți este foame și vrei să iei o masă echilibrată. Faci asta, iar nivelul de dopamină va ajunge la maxim, în aceste puncte fierbinți din sistem. Dar dacă mănânci aceeasi mâncare mai multe zile la rând, nivelul de dopamină va crește tot mai puțin, “aplatizându-se” în cele din urmă, pentru că atunci când e vorba de mâncare, creierul a evoluat și dă o atențe sporită gusturilor noi sau diferite. Și asta din două motive: în primul rând pentru a detecta mâncarea stricată, și doi, cu o hrană variată, avem mai multe șanse să ingerăm toți nutrienții de care avem nevoie. Pentru a menține această varietate,trebuie să recunoaștem o mâncare nouă, și mai important,trebuie să vrem să continuăm să mâncăm ceva nou. De aceea nivelul dopaminei rămâne constant când mâncarea devine plictisitoare.

Totuși ce se întâmplă dacă în locul unui fel de mâncare sănătoasă, consumi produse bogate in zahăr? Dacă mănânci zahăr rar, sau nu consumi mult deodată, efectul e similar cu cel al unei mese echilibrate. Dar când mănânci prea mult, raspunsul de dopamină nu se aplatizează. Cu alte cuvinte a consuma mai mult zahăr va continua să fie resimțit ca o recompensă. E un motiv pentru care oamenii par să fie dependenți de mâncarea dulce.

Gândiți-vă așadar la toate tipurile de zahăr. Fiecare e unic, dar de fiecare dată când orice tip de zahăr e consumat, pornește un efect de domino în creier, producând o senzație de recompensă. Prea mult, prea des, iar lucrurile pot ajunge la suprasaturație.

Deci da, consumul în exces de zahăr,nu este benefic creierului, dar puțină prăjitură din când în când nu face rău nimănui.