Amaranth-ul este originar din Peru, dar este inclus în multe dintre mâncărurile tradiţionale din Mexic. Aztecii aveau un adevărat cult pentru el, folosindu-l în timpul ceremoniilor religioase, modelând din amaranth şi miere figurine reprezentând zeităţi locale.
Printre beneficiile acestei cereale, se numără şi aceea că are un conţinut ridicat de proteine, mai mare decât quinoa. O cană de amaranth crud conţine 28 g proteine, printre care şi lizina, un aminoacid esenţial pentru digestie, dar şi globulina şi albumina, care sunt uşor digerabile şi asimilabile de către organism.
Amaranthul are un conţinut ridicat de calciu (298 mg la o cană de amaranth) şi de magneziu. Conţinutul de magneziu este chiar mai mare decât la hrişcă 519 mg magneziu la o cană de amaranth.
Un alt beneficiu ar fi ca amaranthul are un conţinut de fibre şi de fier mai mare decât al altor cereale, dar şi un conţinut de carbohidraţi mai mic.
Fiind o sursă bună de acizi grași polinesaturați, ea conţine vitamina E în cantități similare cu cele din uleiul de măsline.
Amaranthul se găseşte în magazinele naturiste şi se poate consuma ca atare în iaurt la micul dejun, amestecat cu miere şi fructe uscate tot pentru micul dejun, în compoziţia pâinii, alături de alte făinuri sau în batoane energetice de granola sau în orice combinaţie care va place.
Iată o reţetă de budincă de amaranth care va deveni desertul preferat al celor mici şi nu numai:
Ingrediente: – 1/2 cană amaranth; – o cană şi jumătate de lapte (se poate folosi şi lapte de cocos); – 50 grame afine;
– 50 grame zmeură
Înainte de a fi preparat, amaranthul trebuie ţinut cel puţin 24 de ore la înmuiat în apă.
Laptele se pune la fiert. Când fierbe se adaugă amaranthul şi se lăsă pe foc 20 de minute până se absoarbe tot laptele. Pentru a verifica că este gata preparat, amaranthul trebuie să fie moale, lipicios. Se lasă la răcit cel puţin 10 minute apoi se decorează cu zmeură, afine. Se pot adăuga şi fulgi de cocos.