Ce-mi place și ce nu-mi place la români

Acest articol a apărut pe site-ul personal al lui Michael Bird și încercă să prezinte față României așa cum este văzută de către el, atât cu lucruri bune cât și cu lucruri rele.

5923760

Așadar, iată ce îi place și ce nu îi place lui Michael Bird despre România, așa cum declară chiar el, cu riscul de a  provoca disprețul pe motiv că judecă simplist și în stereotipuri.

ÎMI PLACE

Disponibilitatea: Ca jurnalist în România, când suni pe cineva, ți se răspunde. Chiar dacă persoana te urăște, iar tu o urăști la rândul tău. În Marea Britanie, oamenii îți trântesc telefonul. Aici, oamenii răspund la telefon chiar și în timp ce țin un discurs pe podiumul unei conferințe, sau sunt în durerile facerii. O problemă e că politicienii vorbesc prea mult. Își petrec toată ziulica vorbind cu reporterii, iar toată seara îi vezi prin talkshow-uri. Miniștrii ăștia n-au de lucru?

NU-MI PLACE

Misoginismul: De ce, atunci când bărbații din România intră într-o încăpere, dau mâna doar cu ceilalți bărbați, dar evită să atingă femeile? Oare observă că sunt și femei acolo? Sau pentru ei sunt invizibile? Dacă o femeie ajunsă în vizorul publicului are grijă să arate bine, e etichetată drept “curvă”, iar dacă n-o face e “țărancă”. Bărbații sunt judecați după ceea ce spun, femeile după cum arată – e jenant.

ÎMI PLACE

Ingeniozitatea: Dacă-i dai o brichetă unui neamț, ce vede el e o bucată de plastic, o rotiță, un orificiu și puțin gaz. Dă-i o brichetă românului și o să ți-o demonteze, iar din piese va construi o centrală ce poate încălzi o mică gospodărie de țară.

NU-MI PLAC

Termenele limită: De ce nu pot românii să respecte un deadline? Există un motiv pentru care se cheamă termen limită: are o limită.

ÎMI PLACE

Spiritul antreprenorial: Românii vor să știe secretul succesului. Dacă te pui cu un român ambițios, n-ai nicio șansă.

NU-MI PLACE

Spiritul prea antreprenorial: Toată lumea vrea să fie șef, însă nimeni nu vrea să colaboreze. Toată lumea are un mic business. Dar pentru că românilor nu le place să fie subordonați, puțini sunt cei care chiar fac bani, iar când văd că tot nu fac bani nu-și închid afacerea. O lasă așa, în comă. Românii se pricep de minune să pornească o afacere, dar nu prea știu cum s-o conducă.

ÎMI PLACE

Fără resentimente: Am prieteni și rude în Marea Britanie cu care n-am vorbit de zece ani din cauză că într-o seară ne-am îmbătat și ne-am certat din motive pe care nici nu mi le mai amintesc. Dar aici în România poți să țipi la prietenii tăi, la iubita ta, la iubitul tău și la colegi, să le spui lucruri jignitoare până la Cristos – nu-i pasă nimănui. Trecutul e o glumă. Nimeni nu poartă pică nimănui.

NU-MI PLACE

Când sunt bolnav: Dacă îi spun unui român că sunt răcit, primul lucru pe care-l întreabă este “De ce?”. Cum adică de ce? De ce sunt bolnav? Sunt bolnav pentru că sunt bolnav. Nu, ei vor să spună, trebuie să existe o cauză pentru boala ta. Trebuie să fi făcut tu ceva greșit. Poate nu te-ai îmbrăcat bine. Te-ai atins de cine nu trebuia. Sau ai mâncat ceva stricat. Tu ești de vină că ești bolnav.”

Acestea sunt doar câteva spicuiri din articolul lui  Michael Bird. Pentru cei care doresc să citească articolul în întregime îl puteți găsi aici: michaelbirdjournalist.wordpress.com, și varianta în românește aici: contributors.ro

Michael Bird este scriitor și journalist britanic stabilit actualmente în București. Domeniul în care activează el se referă în special la reportaje cu privire la Europa de Est.

În prezent el este reporter și pentru “The Black Sea”- o platformă lansată în octombrie 2013 ce prezintă raporte ale investigațiilor din această zonă. Este de asemenea membru al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație.

Surse:

contributors.ro
michaelbirdjournalist.wordpress.com