În 2010, UNESCO a inclus gastronomia franțuzească pe lista moștenirilor intangibile mondiale ca un obicei social menit să celebreze cele mai importante momente din viața oamenilor și a grupurilor.
Bucătăria franceză reprezintă totalitatea stilurilor culinare dezvoltate de-a lungul timpului pe teritoriul Franței, urmând tradiția locală, dar acceptând și influențe din coloniile fostului Imperiu.
Acesta a evoluat de-a lungul secolelor, în urma schimbărilor sociale și politice din țară. Evul Mediu a văzut dezvoltarea unor banchete somptuoase cu alimente extrem de condimentate și bogat decorate de către bucătarii înaltei aristocrații, unul dintre cei mai celebrii fiind Guillaume Tirel.
Odată cu Revoluția Franceză, obiceiurile culinare s-au modificat prin viziunea unor maeștri bucătari ca Pierre François La Varenne și a bucătarului lui Napoleon Bonaparte, Marie-Antoine Carême care au început utilizarea sistematică a mirodeniilor și a ierburilor aromatice.
Bucătăria franceză a fost codificată în secolul al XX-lea de către Auguste Escoffier această culegere devenind un punct de referință în bucătăria modernă, ceea ce este cunoscut astăzi ca haute cuisine, reprezentând azi nu numai un obicei alimentar, dar și un model cultural.
Escoffier nu a reușit însă să cuprindă toate aspectele și complexitatea preparatelor de pe întreg teritoriul Franței o mare parte din caracterul regional, care poate fi găsit în provinciile franceze rămânând în afara codului său.
Dezvoltarea turismului culinar și influența Ghidului Michelin au contribuit la orientarea consumatorilor și către mâncărurile regionale fie ele din mediu burghez, fie din mediul țărănesc de pe tot teritoriul țării. În unele zone tradițiile regionale sunt foarte puternice, precum în sud-vest unde bucătăria gasconă este predominantă.
Aceiași situație este și în restul Franței unde diferite stiluri de gătit sunt practicate și există multe tradiții regionale, ceea ce face dificil să se vorbească de bucătăria franceză ca un tot unitar.
Aproximativ 95% dintre francezi spun că masa este parte din identitatea lor, și din fondul lor cultural. De altfel mâncarea nu este personajul principal – cu toate că oricine a gustat dintr-o supă de ceapă, sau dintr-un sufleu de brânză știe că nici specialitățile gastronomice nu pot să fie trecute cu vederea.
Mai mult decât orice mesele înseamnă pentru francezi un întreg ritual, format din convivialitate, placerea gustului, asocierea vinului cu mâncarea și comunicarea.
În plus mai mult de jumătate dintre francezi preferă să savureze mâncarea stând jos, la o masă bine așezată, și să ia cel puțin una din mesele zilei în familie.
Meleagurile franceze au fost întotdeauna recunoscute pentru agricultura lor, iar ingeniozitatea oamenilor simpli a ajutat la crearea unora dintre cele mai delicioase rețete ale lumii.
Totuși influențele exterioare s-au simțit o bună perioadă, așa că personalitatea gastronomiei franțuzești s-a conturat abia în secolul al XVII-lea, cu ajutorul chefilor François Pierre La Varenne și Marie-Antoine Carême, care au desprins bucătăria Franței de pasiunea pentru gusturile italiene, dezvoltându-i propriul stil.
De exemplu, astăzi, brânza și vinul sunt o parte importantă a meselor specific franțuzești.
Potrivit specialiștilor, semnul aparte al gastronomiei franțuzești este stratificarea gusturilor, o specialitate a bucătarilor din hexagon.
Bucătarii francei folosesc vinul atunci când gătesc- se adaugă în vasul fierbinte, așa încât savoarea concentrată a vinului să răzbată la suprafață, iar când se adaugă și carnea, straturile gusturilor se intensifică. Aroma este definită de ierburile aromate.
Deși bucătăria franțuzească este considerată complicată și exclusivistă, tehnicile sunt folosite întotdeauna logic exact atunci când este nevoie.
Trei curiozităţi à la français
1. Masa de prânz durează două ore. Francezii consideră că mâncarea trebuie consumată cu aceaaşi grijă cu care este preparată. În oraşele mari, pauza de prânz durează două ore, în timp ce în oraşele mai mici se poate prelungi. Aperitivele sunt servite împreună cu…aperitivele. Aperitivul (băutura alcoolica), de obicei martini sau gin, este servit alături de aperitive precum tartă cu somon sau foie gras.
2. Vinul este la fel de important ca orice alt fel. În timpul mesei francezii pun două pahare în dreptul fiecărei persoane, unul fiind pentru apă, celălalt fiind pentru vin. Francezii au un respect deosebit pentru vin, considerându-l parte esenţială a unei mese, astfel că nu abdică deloc de la regula conform căreia vinul alb este pentru fructe de mare şi pui, iar vinul roşu este pentru carne roşie.
3. Francezii sunt cei mai mari consumatori de brânză din lume, cu 25 kilograme de persoană pe an. De asemenea, ei produc peste 300 de feluri diferite de brânză. Ei mai consumă în cantităţi mari şi foie gras. Originile acestei delicatese se regăsesc în Egiptul Antic acum peste 4500. De acolo acesta s-a răspândit în Grecia şi apoi în Imperiul Roman de unde a fost ulterior preluat de către francezi.