Lucruri neștiute despre Sanda Marin, celebra autoare a Bibliei pentru bucate

Nu cred că există gospodină în România care să nu fi auzit măcar o dată în viață numele de Sanda Marin, la fel cum nu cred că există cineva care să nu fi gătit măcar o rețetă a acesteia.

5429713

Dar tu știi cine a fost cu adevărat Sanda Marin? Sunt convins că ai auzit cel puțin despre cele 2 povești care se spuneau despre ea. Una cum că de fapt Sanda Marin ar fi fost bărbat, și cealaltă precum că “sandamarinul” era de fapt o ustensilă de bucătărie cu care găteai!

A lua «sandamarinu» echivala, pentru mine, cu a lua o cratită, un cuțit sau un fund de lemn pentru diverse operațiuni în bucătărie. Am fost destul de uimit când am aflat, într-un târziu, că ustensila cu pricina e o carte și că, de fapt, e numele unei doamne”, ne povestește Andrei Pleșu.

De fapt Sanda Marin este pseudonimul sub care Cecilia Maria Simionescu a decis să-și facă publică propria carte de bucate, alegând acest pseudonim datorită faptului că mult mai celebrul ei tată, Ion Simionescu, era președintele Academiei Române.

Cecilia Maria Simionescu poate și datorită acestui fapt a beneficiat de o educație aleasă la școli din România, vorbind fluent germană, franceză și engleză, fiind în același timp și o mare iubitoare de muzică, studiind pianul la Paris. Tainele în ale bucătăriei le-a deprins în Dresda, Germania.

Prima carte de bucate a publicat-o în 1936, ca un răspuns la multitudinea de rețete considerate fără valoare care existau la vremea respectivă, fiind republicată în peste 20 de ediții până în prezent.

„A fost nemultumită ce a găsit la vremea respectivă în materie de cărti de bucate în România. Le știa pe cele franțuzești, foarte complicate, foarte stufoase. Și atunci s-a gândit să facă ceva care să fie un ajutor gospodinelor, să fie cumva făcut și cu o bază stiintifică. Pentru că în cartea pe care a scos-o sunt capitole destinate vitaminelor, felului în care trebuie mâncate anuminte lucrururi pentru diabetici, prima oară când apare așa ceva. Propuneri de meniuri pe durata anului, care sunt de primăvară, care sunt pentru iarnă. Efectiv, această carte a fost prima care a fost la un nivel destul de ridicat, o carte mai mult decât o însirare de rețete”, spune Irina Patruslis, fina autoarei.

Bineînțeles de-a lungul timpului rețetele au suferit modificări, și asta mai ales în perioada comunistă, când o serie de rețete erau considerate prea dichisite și prea cosmopolite pentru români.De exemplu sosul olandez a devenit sos cu unt, sosul franțuzesc- sos de făină cu unt, tortul Napoleon a devenit tort marmorat, iar unele cantități din rețete au fost chiar înjumătățite.

“Sanda Marin a rămas o autoritate sigură a zilelor noastre, și asta nu pentru că rețetele ei au fost mai bune sau mai numeroase decât a altora, ori mai limpede și mai convingător scrise, ci pentru că Sanda Marin a propus bucătăria cea mai apropiată de tradiția și mai ales de realitatea, de posibilitatea românească; cartea ei cu zeci de ediții e legată în primul rând de ce se găseste și deci de ce se mănâncă, de mii de ani, în Carpați”, declara regretatul Radu Anton Roman.