Mierea este printre cele mai căutate şi mai folosite produse naturale datorită multiplelor sale multe proprietăţi. Acesta este însă şi motivul pentru care din dorinţa comercianților de a câştiga cât mai mult pe piaţa se găsesc o mulţime de produse contrafăcute vândute sub denumirea de miere.
Aceste produse ne fac însă mai mult rău decât bine. Recent un supermarket a fost implicat într-un scandal de amploare fiind acuzat de către Asociația Crescătorilor de Albine Timiș pe baza unor analize efectuate în laborator că vinde miere contrafăcută.
Dar cum putem deosebi totuşi mierea adevărată de mierea falsificată? Iată o întrebare la care ne răspunde profesorul Petre Iordache, unul dintre cei mai cunoscuți stupari din România.
Când cumpărăm miere de albine trebuie să fim atenţi la culoare. “În funcție de tipul mierii, aceasta are o culoare specifică”, spune profesorul. De exemplu dacă este vorba despre mierea de salcâm, aceasta trebuie să fie cât mai aproape de culoarea incoloră. Dacă este prea galbenă ori este un amestec de miere ori un produs îmbunătăţit.
Mierea de mână, pe de altă parte, trebuie să aibă o culoare cât mai închisă.
Mierea naturală este de obicei tulbure şi poate conţine particule de ceară sau urme de fagure, pe când cea artificială este perfect transparentă.
Tot în privinţa aspectului, se poate spune că mierea zaharisită este cu siguranţă naturală. Mierea de origine naturală are şi un miros de flori sau plante, în vreme ce mierea artificială are doar gust dulce, fără parfum.
Un alt aspect la care ar trebui să fim atenţi este densitatea mierii. Mierea având o densitate de 1,45 mai mare decât apa, când o vom lăsa să curgă de pe o lingură într-un pahar cu apă, aceasta va cădea rapid către fundul paharului şi va rămâne acolo.
Mierea falsificată, deoarece are în compoziţie doar glucoză sau fructoză are şi o densitate mai mică decât mierea naturală, nu va cădea pe fundul paharului, ci se va împrăştia foarte uşor în tot volumul apei, atunci când va fi amestecată cu o lingură.
O metodă pentru a testa mierea constă în întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Pentru că este grea, bula formată de miere trebuie să urce foarte încet şi să aibă o formă de pară.
Dacă urcă repede spre fundul borcanului înseamnă că este o miere care are prea multă apă în ea.
Testul şerveţelului – profesorul ne propune următorul test pentru a deosebi mierea adevărată de cea falsă. Se „murdăreşte” un şervet alb de bucătărie cu o lingură de miere. Cea autentică nu pătează, pe când cele mai multe tipuri de miere artificială lasă pete gălbui.
O altă metodă presupune amestecarea într-o sticlă incoloră a unei linguri de miere cu trei de alcool. Dacă rezultatul este unul tulbure şi se depozitează pe fundul sticlei, avem de-a face cu miere falsificată pe când cea naturală va rămâne clară.
În anumite situaţii mierea poate fi dusă la un laborator pentru a-i testa puritatea. Majoritatea ţărilor au stabiliţi nişte parametri obligatorii pe care trebuie să îi îndeplinească mierea naturală, ţările europene având un standard care se numeşte EU Standard.
Fiţi atenţi la ce cumpăraţi şi nu vă lăsai înşelaţi de diferiți producători de miere.