The American wedding

Am fost la nunta lor şi ne-am bucurat la nebunie. Dar uite că draga noastră Roacsa împreună cu Armad au făcut o nuntă şi în America . Despre o nuntă la americani din perspectiva unei românce puteţi citi mai jos. Apropo…să aveţi răbdare că merită citit!

De obicei ne grabim sa impartasim parerile negative cu privire la oameni, situatii sau lucruri. Avem o lista imensa de critici si prea putine aprecieri.

Ei, bine, m-am hotarat ca acest articol va fi diferit si va sta impotriva acestui stereotip. Nu vreau sa dau impresia ca “totul e perfect in America” si nu inseamna ca subminez in vreun fel calitatea nuntilor romanesti! Sunt adorabile si am iubit-o pe-a mea, asa lunga cum a fost, cu multa mancare, si pe toate celelalte care au avut ceva unic de oferit. Nu inseamna nici ca mi-a placut in exclusivitate si nu mi-ar fi placut ca unele lucruri sa fie facute in mod diferit. Si nici nu inseamna ca toate nuntile americane sunt ca a mea.

Si acum sa trecem la detalii. Nunta americana incepe in primul rand cu un Bridal Shower unde, chiar daca nu cunosti pe nimeni, dar ai mamica soacra populara, o sa te alegi cu o multime de cadouri. Nu vei avea nici o surpriza neplacuta pentru cu toate sunt parte din lista pe care tu insasi ai pus-o impreuna in prealabil la magazin; “your wedding registry”. Asta te salveaza pe tine de nenumarate “calatorii” pentru a-ti pregati bucataria si baia pentru sotul caruia ii PLACE sa manance! Si ca sa manance bine trebuie sa ai toate ustensilele necesare.

Cu o seara inainte am avut “wedding rehearsal” impreuna cu toti cei care aveau un rol important in ceremonie. Apoi intregul “wedding party” (oamenii cu rol important + famiilia) am fost invitati la Aunt Mary sa cinam impreuna. Aunt Mary este sora mamei soacre si este o scumpa de femeie care s-a straduit si, pentru prima data in viata ei, a facut mancare romaneasca: supa de taietei, salata de beouf si sarmalute. A fost o foarte placuta surpriza!

In ziua nuntii, m-am trezit dimineata la ora noua. Odihnita, linistita. Sanctuarul bisericii imi era deja aranjat de cateva femei pricepute si cu inima mare. Au petrecut acolo nici mai mult nici mai putin de doua zile intregi! Nu am cuvinte sa le multumesc! Mesele pregatite, bolta pentru ceremonie numai gata de a-ti pune pirostiile. Pentru ca a fost tocmai in preajma Craciunului, mi-am permis tot felul de detalii sclipicioase, albe, panglica de sarbatoare, lumanari, crengi de brad si chestii pe care in alte circumstante nu le-as fi tolerat cu aceeasi usurinta . Cat despre trupa cover, a fost de vis!

Asa ca tot ce am avut de facut a fost sa ma ingrijesc de mine, sa ma fac frumoasa, sa pregatesc apartamentul pentru un nou locatar, sa-mi pun rochita, sa vorbesc cu sora mea pe skype… Timp berechet! Ceremonia urma sa inceapa la ora sase, insa trebuia sa fim la biserica pentru poze la ora trei. Am mai incalcat o traditie americana aici, aceea de a nu fi vazute de mire pana in momentul solemn al intrarii miresei. Sedinta foto nu a fost prea obositoare, neavand optiunea de a face fotografii afara. Nu in 16 decembrie! Nici nu mi-a pasat prea mult, ca deja aveam un CD cu fotografii artistice cu noi doi in plina vara de la party-ul de nunta din Romania.

Mai intai au intrat pastorul, mirele, “best man” si cumnatul dintr-o incapere laterala. Apoi au pasit solemn, in ritmul muzicii mama soacra si o scumpa romancuta de-a mea care a reprezentat-o pe mama si impreuna au aprins cele doua lumanari care reprezentau mirii, adica pe noi  . Apoi au intrat cumnatica si domnisoara mea de onoare. Si pentru ca am refuzat sa imi fac intrarea de mireasa la care se uita toata lumea pe clasicul “bridal song”, am mai incalcat o veche regula nuptiala americana. In loc de tata, m-a condus la altar un bun prieten si sot al domnisoarei de onoare, care mi-a oferit un acoperis deasupra capului de fiecare data cand am vizitat America. Ceremonia a durat aproximativ 50 de minute si a fost un moment foarte emotionant in care am realizat cu adevarat ce pas mare si serios facem. Am stat sub bolta, cu pastorul in fata noastra, cu “maid of honor” in stanga si “best man” la dreapta.  Am fost norocosi, din punctul meu de vedere, careia nu ii plac prea mult doamnisoarele si domnisorii de onoare, sa ne alegem doar cu cei mai buni prieteni alaturi de noi si cumnatii, pe un trepte mai jos, desi traditia americana pune foarte mult pret pe acest detaliu.

Ni s-a cantat un cantec, chiar doua dupa ce ne-am facut juramintele; impreuna am luat cele doua lumanari care ne reprezentau si am aprins-o pe cea din mijloc, semnificand uniunea noastra. Am fost declarati noua familie Armand Tiffe si am iesit din sala, alaturi de “our wedding party”. Apoi a trebuit sa reintram, ceea ce mi s-a parut putin amuzant… Insa masa noastra a fost repede improvizata in fata altarului, pentru ca atat ceremonia cat si nunta au avut loc in sanctuarul bisericii. Ni s-a servit o cina, s-au spus cateva glume, am invatat invitatii sa spuna “casa de piatra!” Apoi am initiat un joc, ceea ce a fost ceva nou pentru tot americanul din incapere. Idee romaneasca!

Fiecare invitat avea un clopotel si cand toti incepeau sa sune din clopotei trebuia sa ne sarutam. Aceasta traditie americana nu m-a deranjat absolut de loc. Am avut un “toast”, iar “the best man” si “the maid of honor” au tinut un “speech”. Am ras si ne-am distrat, insa nu mai mult de o ora si jumatate, dupa care am taiat tortul, oamenii si-au mancat “cup cake-ul” si putin cate putin sala a inceput sa se elibereze. Cu toate astea, noi, mirii, am fost printre primii care au parasit incaperea. Ne-am luat cadourile, care nu au fost nici de asta data putine, si cutiuta cu felicitari si checkuri si am plecat cu inimile pline de emotie. Si din nou, daca ai socrii populari si care te iubesc sincer si binevoitori, se vor ocupa ei de toata demolarea decorului si curatenia salii si chiar si de a-ti plati cheltuiala nuntii.

Asa ca noi am ajuns acasa cu jeepul plin de cadouri. A inceput sa ninga pentru prima data in an. Era aproximativ ora 9:30. E o amintire foarte placuta care mi-a lasat un gust placut. Adevarat este ca nu m-am stresat prea mult deoarece organizasem deja acest eveniment in Romania exact asa cum am vrut sa il am. Aici mi-a fost usor sa accept felul americanilor de a face o nunta, desi am dat la o parte cateva nedorite traditii.

Pana la ora 12 am desfacut cadouri si felicitari, iar cand am desfacut ultima felicitare trebuie sa recunosc ca inima a inceput sa imi bata foarte tare!… Si cu asta basta!

Cand ne-am trezit a doua zi dimineata si am dat la o parte draperia totul a fost acoperit in ninsoare. Ne-am baut cafeua impreuna, facuta in noul nostru filtru de cafea, primit cadou.

Mic sfat, cum iti organizezi nunta?

Fiecare cuplu merita sa aiba parte de o nunta de vis, de aceea am pregatit pentru voi o serie de sfaturi utile. La fel ca in cazul restaurantului, si incheierea unui parteneriat cu un fotograf profesionist de nunta trebuie realizata in timp util. De regula, fotografii au numeroase cereri si atunci este indicat sa va asigurati ca persoana cu care va doriti sa colaborati este disponibila pentru ziua cununiei voastre.

La fel trebuie sa procedati cu o formatie nunti, DJ-ul si videograful pentru filmari nunti. Nu lasa pe ultima suta de metri nici rochia și costumul sau verighetele. Inainte de eveniment trebuie sa reconfirmati ultimele detalii cu cei de la restaurant, cu formatia si fotograful pentru ai anunta daca au intervenit schimbari.

Daca vrei sa ramai la zi cu toate noutatile despre nunta si botez urmareste-ne permanent pe site-ul nostru fotografiedepoveste.ro – Servicii foto video Timisoara