Rusul care a renunţat la tot pentru a fi mai aproape de natură

Rusul care a renunţat la tot pentru a fi mai aproape de natură

author
2 minutes, 11 seconds Read

Deşi pentru mulţi Yuri ar părea un hipster care aparent a luat o decizie nebunească de a locui în pădure, şi chiar mai mult, spre stupefacţia multora într-un fel de adăpost subteran pe care şi l-a creat singur, poate că ar fi mai bine să ne gândim de două ori înainte de a judeca acţiunile lui.

Rusul care a renunţat la tot pentru a fi mai aproape de natură

Departe de a fi însă un om care nu ştie ce face, Yuri a locuit până acum cinci ani în Moscova profesând avocatura. Până când într-o zi s-a săturat de toată agitaţia inutilă din jurul său, de atâta alergătură doar pentru a dobândi lucruri materiale care te lăsau gol în interior.

Tânărul avocat simţea că se pierde pe sine, că îşi pierde identitatea aşa că s-a hotărât să i-a măsuri până nu va fi prea târziu.

Şi-a făcut în apropriere de Moscova o căsuţă subterană din lemn, lut şi paie, a izolat-o în aşa fel încât să îl ferească de ploaie şi de frig şi s-a instalat acolo. Prietenul lui cel mai bun este un iepuraş pe nume Petroska care îl urmează peste tot asemeni unui câine credincios.

În căsuţa lui Yuri cărţile sunt la loc de cinste. Are o bibliotecă destul de generoasă, iar cărţile pot fi împrumutate de către cei care vor, cu condiţia să aducă alte cărţi în schimb. În acest fel are mereu la îndemână cărţi noi pentru a-i umple timpul.

Pentru a avea electricitate, Yuri şi-a construit câteva panouri solare pe care le-a instalat pe acoperişul casei. De asemenea el are şi un generator de rezervă, astfel încât nu putem spune că căsuţa lui este lipsită de confort. Yuri are chiar şi internet, pentru a căuta lucrurile care îl interesează.

Yuri spune că este fericit acum pentru că în sfârşit poate să facă ceea vrea, fără să fie nevoit să trăiască în stresul în care trăia înainte, când fiecare mişcare era calculată pentru a nu face erori, când mereu era contratimp, când totul era atât de agitat.

Deşi gestul său pare unul extrem, ridică nişte semne de întrebare referitoare la viaţa noastră a tuturor care de multe ori avem impresia că ne transformăm încet-încet în nişte roboţi programaţi la rutină, care se uită pe sine.

Similar Posts