Egiptenii antici aveau să transporte statui masive și pietre de piramidă cu o greutate de pana la 2,5 tone pe sănii mari, fără nici un dispozitiv mecanic modern. Acum, noile cercetări arată că adăugând o cantitate mică de apă în nisip creste semnificativ alunecarea, un truc inteligent care a permis egiptenilor să transporte pe sănii materiale atât de grele.
Pentru a face un castel de nisip bun, nu utiliza nisip uscat. Prin adăugare de apă, granulele se lipesc unele de altele, iar castelul îşi păstrează forma. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu transportul pe nisip: adăugarea de apă reduce frecarea iar alunecarea este mai mare pentru orice obiect în mișcare pe nisip.
O echipă internaţională condusă de Daniel Bonn de la Universitatea din Amsterdam a testat frecarea şi alunecarea nisipului uscat și umed, trăgând o sanie ponderată pe o suprafața.
Cu nisipul uscat, sania se va deplasa foarte greu, însă după ce au adăugat apă, forța necesară pentru a trage sania a scăzut.
Experimentele lor au relevat faptul că forța de tragere necesară a scăzut proporțional cu rigiditatea nisipului. Aceste picături de apă mici, acţionează ca lipiciul pentru a lega boabele de nisip împreună.
“Am fost foarte surprins că forţa de tragere ar putea fi redusă , cu aproximativ 50 procente, ceea ce înseamnă că egiptenii aveau nevoie doar de jumătate din bărbaţi pentru a trage sania pe nisipul ud faţă de forţa necesară dacă acesta era uscat”, declară Bonn.
Dar, la fel ca și cu castele de nisip, prea multă apă nu este bună. Saturația apei este însoțită de o scădere a rigidității.
Cu un conținut foarte ridicat de apă, podurile capilare încep să fuzioneze și să dispară, iar frecarea de alunecare crește din nou. Este un echilibru delicat.
“Dacă utilizați nisip uscat, acesta nu va funcționa la fel de bine, dar în cazul în care nisipul este prea umed, acesta nu va funcționa, de asemenea,” concluzionează Daniel Bonn.
Cantitatea ideală de apă este între 2 și 5 la sută din volumul de nisip.