Mănăstirea Rohia, situată în mijlocul Maramureşului, uimeşte prin frumuseţea şi sălbăticia peisajului, fiind loc de reculegere şi pelerinaj de zeci de ani.
A fost înfiinţată în anul 1923 de către preotul ortodox Nicolae Gherman, paroh în satul de la poalele Dealului Viei – Rohia, deal pe care de altfel se găseşte aşezată mănăstirea. Încă de la început mănăstirea a fost învăluită în legendă.
Se spune că preotul a înfiinţat mănăstirea ca un omagiu adus fiicei lui, Ana, decedata în 1922 când avea doar 10 ani.
După ce a decedat i-a apărut tatălui ei în vis de mai multe ori cerându-i să înfiinţeze „o casă a Maicii Domnului” în Dealul Viei din hotarul Rohiei. Deşi sceptic la început, preotul Nicolae Gherman a început să creadă visele şi să creadă că aşa este voinţa lui Dumnezeu, de a construi o mănăstire.
Sprijinit de către săteni a început construirea mănăstirii într-un loc numit “la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului a fost înfiptă o cruce. După câteva zile a observat însă că crucea s-a mutat de la locul ei tocmai pe o stâncă.
Toţi au crezut că este vorba despre o mână rău voitoare care a mutat crucea, numai ca după ce au mutat-o de mai multe ori şi crucea revenea la acelaşi loc s-au convins că aşa este dat să fie şi că această construcţe trebuie începută pe stâncă, acolo unde se muta crucea singură.
Mănăstirea a fost terminată doar în doi ani datorită însufleţirii şi participării întregii comunităţi, dar multă vreme a rămas la rangul de schit datorită accesului dificil până la mănăstire. S-a dezvoltat mai mult după 1970 când s-a introdus curentul electric şi s-a amenajat drumul de acces.
Acum la Rohia peste biserica veche se înalţă o mănăstire mai mare, reconstruită, dar ceea ce este interesant este că bucăţi din biserica veche au fost desfăcute de către călugării de la mănăstire şi folosite în fundaţia şi la construcţia bisericii noi astfel încât aceasta să nu piară şi să continue să existe în noua mănăstire.
Mănăstirea dispune de un patrimoniu impresionant: Casa de Stejar, Casa Stăreţiei, Casa cu Paraclis, Casa Poetului , Altarul de Vară, Poarta maramureşeană de la intrare în incinta mănăstirii, Casa Albă, Poarta din sat, Colţul maramureşean compus dintr-o biserică de lemn şi o casă.
Biblioteca mănăstirii este formată din aproximativ 40.000 de cărţi şi reviste în limba română, germană, maghiară, franceză,engleză şi neogreacă din variate domenii.
Muzeul mănăstirii adăposteşte o bogată colecţie de cărţi vechi bisericeşti, icoane pe sticlă şi lemn, datând din secolul al XVIII-lea, o colecţie de flori de mină şi o colecţie de exponate ale artei populare din Ţara Lăpuşului.
Începând cu anul 1978 scriitorul Nicolae Steinhardt alege Rohia ca loc de retragere şi de contemplare fiind tuns în monahism la mănăstire, aici petrecându-şi ultima parte din viaţă.
Mormântul său se află la Rohia, locul atât de drag lui despre care spunea “Mă sfiesc să vorbesc despre acest loc, care mă copleșește. Aici mi-am găsit eu ceea ce căutam de-o viață întreagă. Aici simt că este capătul drumului meu. Aici, la Rohia, alături de acești frați și monahi am învățat să gândesc altfel decât gândesc oamenii obișnuiți”.
Drumul de acces este facil, Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia fiind situată la cca. 50 km de oraşul Baia Mare şi 43 km de oraşul Dej. Nodul de legătură spre mănăstire este oraşul Târgu Lăpuş care se află la o distanţă de cca 9 km de mănăstire, unde se poate ajunge fie pe şoseaua Baia Mare – Târgu Lăpuş, fie pe şoseaua Dej – Baia Mare până în localitatea Gâlgău, iar de acolo spre Târgu Lăpuş.
O altă cale de acces este pe şoseaua Dej – Târgu Lăpuş prin Măgoaja, dar din localitatea Chiuieşti drumul este nemodernizat şi nerecomandat.