O echipă internaţională de cercetători a elaborat o noua teză referitoare la modul în care s-a format Universul. Potrivit noilor dovezi spaţiul cosmic a luat fiinţă în urma unui ,,Big Bounce” (,,Marea Săritură”) şi nu a unui ,,Big Bang” (,,Marea Explozie”).
Spre deosebire de teoria Big Bang-ului, care afirmă că Universul s-a format în urma exploziei produse într-un punct cu o densitate infinită, cea a Big Bounce-ului statuează că spaţiul cosmic se află într-o continuă expansiune şi contracţie.
Potrivit celei de-a doua teorii, cosmosul ar trebui să se comporte asemenea unui balon, care începe să îşi mărească dimensiunile la un moment dat, creşte până în momentul în care ocupă o suprafaţă maximă şi se contractă până revine la forma iniţială. Cei care susţin această teorie spun că procesul descris se repetă la infinit.
Cercetătorii, un grup de fizicieni britanici şi canadieni, susţin că în momentul în care are dimensiunea cea mai redusă, Universul este guvernat de regulile mecanicii cuantice şi nu de legile fizicii, prezente în viaţa noastră de zi cu zi. În această stare în care s-ar afla cosmosul, el nu ar putea fi distrus, deoarece efectele mecanicii cuantice ar înfrâna desfăşurarea unui asemenea eveniment.
,,Mecanica cuantică face ca materia să nu poată fi nimicită. Ea pune electronii în imposibilitatea de a distruge atomi, iar, din acest motiv, este posibil ca tot ea să fi salvat Universul de la evenimente atât de violente, cum a fost Big Bang-ul şi cum va fi Big Crunch-ul”, este de părere Dr. Steffen Gielen, cercetător în cadrul Imperial College London.
Oamenii de ştiinţă au ajuns la această concluzie după ce au folosit simulări computerizate, care le-au permis să îşi dea seama de modul în care Universul ar fi putut evolua de-a lungul timpului. Principalul rezultat obţinut a fost faptul că, folosind mecanica cuantică, cosmosul s-ar fi putut extinde dintr-un anumit punct, necesitând un număr minim de elemente prezente în acel moment: radiaţia şi materia.
,,Cea mai mare surpriză pe care am avut-o a fost faptul că am putut descrie primele momente ale Big Bang-ului, bazându-ne pe teorii rezonabile despre materia existentă atunci. În condiţiile acestor ipoteze, Big Bang-ul a fost un ,,salt”, în timpul căruia contracţia se transformă în expansiune”, a adăugat Neil Turk, specialist al Perimeter Institute for Theoretical Physics, Canada.
Din moment ce modelul explică modul în care Universul ar fi putut alterna între starea de expansiune şi cea de contracţie, echipa de cercetători încearcă acum să afle dacă acest fenomen ar fi putut da naştere obiectelor din interiorul spaţiului cosmic, cum ar fi galaxiile sau alte structuri celeste.