Tu ştii ce semnificaţie au Floriile, sărbătorile care vestesc Paștile?

0
49

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor a fost menţionată pentru prima dată, în secolul al IV-lea, ca fiind sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim. De altfel Ierusalimul a fost primul oraş în care s-a sărbătorit, de unde s-a răspândit mai apoi în Egipt, apoi în Siria şi în Asia Mică, pentru ca în secolul al V-lea să fie deja celebrată în capitala imperiului, Constantinopol.
Intrarea_lui_Iisus__n_Ierusalim

Stâlpăriile sunt ramurile de palmier sau finic, cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, obicei păstrat până azi, creştinii prăznuind Intrarea Mântuitorului în Ierusalim şi prin împodobirea icoanele, a uşilor şi a ferestrele gospodăriilor lor cu ramuri de salcie sfinţită.

Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli.

În unele zone oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi.

Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei române a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână.

Potrivit unor asemenea tradiţii în Banat şi Transilvania fetele obişnuiesc să îşi facă descântece de Ursită, punând o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit, obiecte pe care le folosesc mai apoi după răsărit în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.

În sâmbăta dinaintea Floriilor se mai făcea în anumite zone un ceremonial complex numit Lazăriţa, la care participau doar fetele. Una dintre fete, numită „Lazăriţa”, se îmbrăca în mireasă şi colinda, împreună cu celelalte casele din sat, apoi se plimba în cercul de colindătoare în timp ce acestea povestesc, drama lui Lazăr sau „Lazărica”: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc şi aruncarea scaldei mortului pe sub nuci.

În unele zone în sâmbăta dinaintea Floriilor se împart plăcinte pentru sufletul morţilor, sau există obiceiul ca părinţii să îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here