A luat naştere o nouă ipoteză a morţii lui Mihai Eminescu

0
77

Mihai Eminescu, cea mai importantă voce poetică din literatură română s-a stins din viaţă în 15 iunie 1889. Moartea lui a fost una plină de speculaţii şi de controverse care au pătat imaginea poetului.

constelatia-eminescu

Joi, de Ziua Culturii Naţionale, în sala Theodor Pallady a Academiei Române, a fost lansat volumul „Maladiile lui Eminescu şi maladiile imaginare ale eminescologilor”, editată de către Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă.

Pentru că sunt mulţi care încă mai cred o minciună referitor la decesul poetului, această carte vine în speranţa că adevărul va fi relatat şi acceptat.

Cartea a fost realizată într-un mod inedit în 10 articole complementare semnate de specialiştii din medicina românească actuală – Irinel Popescu, Ioan Aurel Pop, Cecilia Cârjă, Ioana Bonda, Victor A. Voicu, Octavian Buda, Dan Prelipceanu, Călin Giurcăneanu, Bogdan O. Popescu, Eduard Apetrei, Codruţ Sarafoleanu şi Vladimir Beliş.

Aceştia scot din calcul că poetul a murit în urma unei lovituri, precum şi diagnosticul de sifilis care i-a fost atribuit.

Ce s-a întâmplat de fapt cu Mihai Eminescu?

După doar două luni după ce a publicat Luceafărul, Mihai Eminescu a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de “manie acută”.

Domnul doctor Ion Nica susţinea că Eminescu suferea de psihoză maniaco-depresivă, opinie susţinută și de către criticul Nicolae Manolescu.

Aşa a început tot calvarul prin care a fost nevoit să treacă Mihai Eminescu. Încep să fie răspândite zvonuri că acesta era bolnav de sifilis și primeşte un tratament pe bază de mercur, chiar dacă nu prezenta simptomele acestei boli. Dozele erau mult prea mari fată de ceea ce era recomandat şi permis în acele vremuri. Astfel că, Eminescu devine o marionetă a autorităților și este internat în ospicii din țară și străinătate, timp în care tratamentul cu mercur este făcut în continuare.

Un an mai târziu acesta ruseşte să fugă în Viena şi ulterior în Florenţa, de unde se întoarce sănătos, însă în continuare, presa vorbea despre boala lui.

Eminescu a fost batjocorit, bătut în cap cu frânghia udă, până nu a mai rezistat şi a cedat nervos, moment în care a început să spargă vitrinele librăriilor pentru a-și lua propriile volume de versuri, pe care le arunca în noroi şi le calca în picioare.

Eminescu este internat la Mănăstirea Neamț pe 8 martie 1886. După un an, acesta este considerat tratat şi eliberat. Acest lucru, însă nu a durat prea mult timp, în 3 februarie 1889 acesta este din nou internat, la spitalul Mărcuța din București și transportat ulterior la sanatoriul Caritas.

După examinarea lui, de către medicul Zaharia Petrescu Mihail Eminescu este obligat să rămână în institut datorită diagnosticului de alienație mintală în formă de demență, unde s-a stins din viaţă.

Volumul a fost lansat, joi în ianuarie 2015, de la ora 12.30 , unde autorii au prezentat contribuţia personală din cadrul cărţii.

Sursa: Descopera

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here